M-am gândit de mult la subiectul ăsta. De pe vremea
când eram in clasa a 12-a și am citit într-un comentariu la Română că
Ilie Moromete este ultimul țăran român. Că a venit comunismul și a pus o
prăpastie între satul românesc de altădată și societatea în care astăzi
trăim. Că firea omului s-a pervertit, iar țăranul de odinioară a
disparut pentru totdeauna.
Știam că nu este așa, dar tot căutam dovezi să cred astfel. Neamul meu este extraordinar nu pentru câte descoperiri a făcut, nu pentru pentru cât de prosper a fost, ci pentru faptul ca încă rezistă, în ciuda tuturor încercărilor prin care trece. Firea românului nu s-a schimbat, nicidecum. S-a schimbat numai opinia generală, cea care influențează (în mod negativ) opinia individuală. Dar în profunzime am rămas aceiași. În același duh cu strămoșii. Țăranul român trăiește, prin noi, în noi, cei de astăzi. Este printre noi, deși camuflat în hainele acestui deceniu, chiar dacă acum scrie interfete grafice în C++ și nu mai are timp să are pământul. Dar din când în când se mai descoperă, iese de sub această mască a hainelor, a meseriei.
Țăranul român este artistul acela care a cântat la nai pe scena Sălii Radio. Este cel care colindă din casă în casă sa vestească Nasterea. Este străinul care ne-a umplut cu mâncare traista când rătăceam prin sate. Țăranul român sunt eu, când tresar când aud clopotul de la biserică.
Știam că nu este așa, dar tot căutam dovezi să cred astfel. Neamul meu este extraordinar nu pentru câte descoperiri a făcut, nu pentru pentru cât de prosper a fost, ci pentru faptul ca încă rezistă, în ciuda tuturor încercărilor prin care trece. Firea românului nu s-a schimbat, nicidecum. S-a schimbat numai opinia generală, cea care influențează (în mod negativ) opinia individuală. Dar în profunzime am rămas aceiași. În același duh cu strămoșii. Țăranul român trăiește, prin noi, în noi, cei de astăzi. Este printre noi, deși camuflat în hainele acestui deceniu, chiar dacă acum scrie interfete grafice în C++ și nu mai are timp să are pământul. Dar din când în când se mai descoperă, iese de sub această mască a hainelor, a meseriei.
Țăranul român este artistul acela care a cântat la nai pe scena Sălii Radio. Este cel care colindă din casă în casă sa vestească Nasterea. Este străinul care ne-a umplut cu mâncare traista când rătăceam prin sate. Țăranul român sunt eu, când tresar când aud clopotul de la biserică.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu